Luni-Vineri (8:00 - 16:00)

Sâmbătă-Duminică (Închis)

0752-030-439

0752-190-150

Str. Jean Louis Calderon, nr. 45

București, România

Despre imunostimulatoare

Despre imunostimulatoare

Imunostimulatoarele sunt substante capabile sa stimuleze mecanismele de aparare ale organismului in prezenta agentilor infectiosi (bacterii, fungi, virusi) sau a altor substante straine organismului.

Un loc important in utilizarea imunostimulatoarelor il ocupa terapia naturala bazata pe compusi activi de origine vegetala: polizaharide, flavonoide, quinone etc. Aceste substante cresc capacitatea de aparare nespecifica a organismului prin stimularea activitatii formatiunilor celulare (interferoni, celule NK, interleukine) implicate in „digerarea” agentilor toxici. Principiile active cu actiune imunostimulanta pot fi extrase din: echinaceea, ghiara pisicii, aloe vera, ciuperci medicinale, ginseng, usturoi etc. Se gasesc conditionate sub forma de tincturi, comprimate, capsule, pulberi efervescente, singure sau asociate cu alte imunostimulatoare.

Tratamentele naturiste sunt indicate a fi folosite ca terapie de preventie a afectiunilor sezonului rece (infectii bacteriene, virale), sau ca terapie adjuvanta in cazul infectiilor deja instalate, ajutand organismul sa se vindece mai rapid. Unele dintre ele (preparatele pe baza de echinaceea sau ciuperci medicinale) se pot administra in anumite forme de cancere, facilitand distrugerea celulelor canceroase.

Desi sunt substante naturale, pot totusi declansa reactii adverse, care sunt, in general, de natura alergica: prurit, eruptii cutanate, tulburari respiratorii, ameteli si chiar hipotensiune.

Implicate in efectul imunostimulator sunt si cateva categorii de vitamine (A, C, E, D) si minerale (seleniu si zinc). Ele actioneaza asupra sistemului imunitar prin capacitatea lor antioxidanta, de distrugere a radicalilor liberi ce ar putea afecta, in sens negativ, formatiunile celulare implicate in apararea organismului. Se pot administra profilactic sau adjuvant, in starile de gripa si raceala.

O metoda de imunizare des utilizata este cea prin administrare de vaccin antiviral (antigripal, antivaricela, antihepatita etc.) sau antibacterian (antipneumococic, antimeningococic etc.), mai precis, imunizarea artificiala activa. Vaccinurile contin germeni omorati sau atenuati, sau doar anumite portiuni din germenul infectios. In contact cu vaccinul, sistemul imun declanseaza actiunea de distrugere a microorganismului introdus cu producerea de anticorpi specifici. Daca organismul va fi expus ulterior la o boala pentru care s-a efectuat vaccinarea, germenii invadatori vor fi intampinati de anticorpii deja formati.

Vaccinurile sunt considerate foarte sigure, dar ca toate medicamentele, nu sunt lipsite de efecte adverse. Cele mai mul te sunt minore si trecatoare: durere, tumefactie la locul injectarii, febra usoara si, in cazuri foarte rare, poate aparea riscul de soc anafilactic.

In cazul infectiilor bacteriene cronice sau recurente cu localizare la nivelul aparatului respirator, urinar sau din sfera ORL, se pot utiliza preparatele polibacteriene sau monobacteriene, cu rol de stimulare a imunitatii nespecifice. Aceste produse medicamentoase se gasesc conditionate sub forma de capsule, pulberi pentru administrare orala sau fiole injectabile. Utilizarea lor este contraindicata in cazul infectiilor acute, stari alergice, sarcina sau nefropatii.

Imunitatea poate fi stimulata si in mod pasiv prin administrarea de elemente de aparare gata preparate: seruri si preparate pe baza de imunoglobuline. Serurile sunt obtinute prin imunizarea animalelor (de obicei cai) in urma administrarii de vaccin impotriva unui agent infectios.

Acest tip de imunitate are o actiune imediata, dar de scurta durata (3-18 zile). Se prefera administrarea de seruri in cazurile grave, cand organismul nu-si poate crea rapid elementele de aparare, sau preventiv, cand un organism sanatos este pus in situatia de a veni in contact cu agenti patogeni pentru care nu a fost realizata vaccinarea.

Cele mai utilizate seruri sunt cel antitetanic, antirabic si antidifteric. Preparatele pe baza de imunoglobuline contin, de fapt, anticorpi gata formati, extrasi din plasma persoanelor imunizate impotriva unui agent infectios.

Ca exemple, am putea enumera: imunoglobulina specifica anti-D (asigura imunizare femeilor cu Rh negativ), imunoglobulina antitetanica, antihepatita B etc.

Ultimele imunostimulatoare descoperite, de importanta majora, sunt cele utilizate pentru cresterea raspunsului imun la pacientii imunodeficienti cu cancer sau hepatite, mai precis produsele medicamentoase ce au in compozitie citokine, interleukine, interferoni sau anticorpi. Eficacitatea lor este limitata insa de efectele adverse, uneori severe: febra, cefalee, mialgii, depresie, aritmii si chiar infarct miocardic.

Asadar, grupul imunostimulatoarelor este destul de variat, cu origini diferite: de la principiile active vegetale, preparatele cu o compozitie microbiana utilizate in preventia si tratarea infectiilor si terminand cu cele implicate in tratarea afectiunilor oncologice,obtinute prin tehnici sofisticate.

Leave a Reply