Dieta este foarte importantǎ, ȋn special ȋn cazul pacienților care suferǎ de boli renale cronice. În mod normal, rinichii sunt cei care ajutǎ la eliminarea toxinelor și a excesului de lichid din organism. Ȋnsǎ ȋn cazul pacienților care suferǎ de boli renale cronice, ȋn special ȋn caz de insuficiența renalǎ cronicǎ sau glomerulonefritǎ cronicǎ, o dietǎ adecvatǎ poate ȋncetini procesul de deteriorare renalǎ.
Scopul principal al dietei este acela de a menține organismul cȃt mai sănătos. Dieta pacientului care suferǎ de boli renale este una personalizatǎ, realizatǎ de un dietetician, ȋn funcție de particularitǎțile pacientului. Cu toate acestea, existǎ unele linii generale precum:
• Ȋn stadiile incipiente ale bolii renale este controlatǎ cantitatea de proteine și fosfor din alimentație;
• De obicei, este controlatǎ și cantitatea de sare;
• Ingerarea unei cantitați suficiente de hranǎ este un alt principiu de care trebui sǎ se ținǎ seama.
Proteinele
Organismul uman necesitǎ proteine deoarece acestea ajutǎ la construirea mușchilor dar și la regenererea țesuturilor. Atunci cȃnd consumǎm proteine, dupǎ ce aceste proteine sunt degradate, apare si produsul final denumit uree. Ȋn cazul pacienților cu funcția renalǎ afectatǎ, rinichii nu pot elimina ȋn mod natural acestǎ de uree, motiv pentru care este necesarǎ reducerea cantitǎții de proteine . Proteinele se gǎsesc ȋn:
• Produsele alimentare din surse animale: carne de pasăre, carne ȋn general, fructe de mare, ouǎ, lapte, brânză și alte produse lactate.
• Ȋn alte alimente precum: cereale, legume (spanac, broccoli, conopidǎ, cartofi, țelinǎ, sparanghel, morcovi, varzǎ etc.) seminte și fructe.
Fosforul – ȋn cazul pacienților care suferǎ de boli renale cronice, rinichii nu mai pot elimina fosforul din organism, iar un nivel prea ridicat de fosfor poate duce la pierderea calciului din oase. La rȃndul sǎu, acest fenomen, duce la slăbirea oaselor, acestea fiind mai expuse accidentelor sau diferitelor boli. Cantitǎți mari de fosfor se gǎsesc ȋn: produsele lactate (branzǎ, budincǎ, iaurt), fasole și mazǎre uscatǎ, linte, nuci, unt de arahide dar și ȋn anumite bǎuturi precum cacao cu lapte sau bere.
Calciul și fosforul sunt douǎ minerale importante pentru sǎnǎtatea ososǎ, ȋnsǎ rinichii bolnavi nu mai pot elimina fosforul din sânge. Astfel, prea mult fosfor poate duce la pierderea calciului din oase, motiv pentru care se va diminua consumul de alimente bogate ȋn fostor iar calciul se va administra sub formǎ de suplimente.
Sarea – Citiți etichetele produselor ȋnainte de a cumpǎra un aliment, pentru a verifica dacǎ alimentul respectiv conține sare. Pe de altǎ parte, sodiul este prezent ȋn numeroase produse ȋnsǎ ȋn cantitați deosebit de mari ȋn special ȋn: chipsuri, supe instant, brȃnzǎ topitǎ, alimente de tip fast food, murǎturi ȋn saramurǎ, mǎsline, varzǎ muratǎ, mezeluri și alimentele afumate.
Deși dieta pacientului care suferǎ de boli cronice renale este restrictivǎ, medicul trebuie sǎ recomande pacientului sǎ mǎnȃnce cat mai sǎnǎtos și sǎ ingere cantitați suficiente de hranǎ pentru a evita malnutriția. Puteți crește numǎrul de calorii prin consumul de:
• Grǎsimi nesaturate – uleiurile vegetale, semințe de bumbac, șofrănaș, de soia, de floarea-soarelui, ulei de măsline
• Consumați fructe confiate, congelate sau diferite siropuri
• Carbohidrați – cereale, paste fǎinoase, pȃine, cartofi sau alte legume care conțin amidon
• Dulciuri sau miere
Ȋn cazul ȋn care pacientul suferǎ de diabet sau de obezitate, medicul nutriționist va realiza un program personalizat pentru acesta. Ȋn cazul ȋn care dieta pacientului este una limitată, se pot consuma suplimente de vitamine și minerale, ȋnsǎ acest lucru trebuie sǎ se realizeze la recomandarea medicului curant, mai ales cǎ unele vitamine poate fi dăunătoare pentru persoanele care suferǎ de boli de rinichi.
Specialiștii reamintesc faptul cǎ o dietǎ persoanalizatǎ ȋncetinește pierderea funcției renale și protejeazǎ și ȋmpotriva bolilor osoase observate la pacienții cu afecțiuni renale. În etapele ulterioare ale bolii renale, dieta poate ajuta, de asemenea, să se controleze mai eficient cantitatea de toxine din sânge. În cazul în care aceste produse reziduale se pǎstreazǎ la niveluri foarte ridicate, pot apǎrea simtome precum: greață, vărsături, oboseală, slăbiciune, somnolență, dar și alte tulburări.
