Fibrinogenul este o proteină globurală prezentă în plasma sanguină care, sub acţiunea trombinei, se transformă într-o proteină insolubilă, fibrina. Acesta este, de asemenea, factorul I plasmatic al coagulării.
Testul poate fi recomandat de către medic pentru: detectarea deficitului congenital sau dobândit al fibrinogenului, pentru monitorizarea terapiei trombolitice cât şi pentru evaluarea riscului de apariţie a evenimentelor cardiovasculare.
Valorile normale se situează în intervalul:
La sugarii între 0-1 an, valoarea normală este cuprinsă între 160-390 mg/dL
La copii între 2 şi10 ani, valoarea normală este cuprinsă între 140-360 mg/dL
La copii intre11-18 ani, valoarea normală este cuprinsă între 160-390 mg/dL
La persoanele peste 18 ani valoarea normală este cuprinsă între 200-400 mg/dL
Creşterile anormale ale fibrinogenului sunt asociate cu:
Infecţii, inflamaţii, tumori, traumatisme, arsuri;
Pierderea de proteine (în special a albuminei);
Sindromul nefrotic;
Mielom multiplu;
Boala hepatică;
Ciroza;
Tratamentul cu estrogeni;
Coagulare intravasculară compensată;
Hipertensiune;
Diabet;
Obezitate;
Scăderile anormale ale fibrinogenului sunt asociate cu:
Deficienţa congenitală de fibrinogen (hipofibrinogemia).
Afibrinogenemia congenitală.
Creşterea consumului de fibrinogen: în CID şi în reacţiile de hiperfibrinoliză din cancere metastatice, leucemie acută promielocitară, complicaţii obstetricale.
Scăderea sintezei de fibrinogen: în ciroză hepatică, intoxicaţie cu ciuperci, insuficienţă cardiacă dreaptă.
