Teste de funcţionalitate pulmonară – SPIROMETRIA

Preliminarii

Testele de funcţionalitate pulmonară au început să facă parte din examinările medicale de rutină din pneumologie, medicina ocupaţională şi medicina sportivă. Rezultatele acestor teste sunt interpretate în relaţie cu valorile de referinţă şi cu limitele considerate normale. Deoarece spirometrul este un instrument practic, uşor de transportat, diagnosticul afecţiunilor pulmonare obstructive poate fi efectuat şi acasă sau în ambulator. Spirometrul electronic a fost conceput în scopul determinării VEMS (FEV1), CVF (FVC) şi VC (volumul curent), aceşti parametrii putând fi transferaţi pe computer, printr-un port serial.

Parametrii

Pe spirogramă pot fi determinaţi 2 parametri importanţi: CV (capacitatea vitală) şi VEMS (volumul expirator maxim în prima secundă a unui expir forţat care urmează unui inspir forţat). CV se măsoară printr-un inspir lent maximal, ce urmează unui expir maximal. CVF (capacitatea vitală forţată) reprezintă volumul total de aer rezultat în urma unui expir forţat maximal. IRB (indicele de reactivitate bronşică, indicele Tiffneau) reprezintă raportul dintre VEMS şi CVF, exprimat procentual (VEMS/CVF x 100). Valoarea normală a VEMS este cuprinsă între 75 şi 80% (în prima secundă a unui expir forţat se expiră 75-80% din volumul total de aer expirat). VC (volumul curent) este cantitatea de aer ce poate fi inspirată şi expirată într-o respiraţie normală. Alţi parametrii derivaţi sunt: FEV 2 (VEM la 2 secunde de la debutul expirului), FEV3 (VEM la 3 secunde de la debutul expirului), PEF (peak expiratory flow – fluxul maxim de vârf) – dă informaţii despre cât de rapid poate să expire pacientul, MVV (maximum expiratory ventilation) – mă- soară cantitatea maximă de aer pe care o poate respira un pacient pe perioada unui minut, CVT (TLC – capacitatea pulmonară totală) – măsoară cantitatea de aer prezentă în plamân după un inspir forţat maximal.

- DoingSpirometry 15 - Teste de funcţionalitate pulmonară – SPIROMETRIA

Indicaţii

• detectarea prezenţei sau absenţei disfunc- ţiei respiratorii sugerate de anamneză, examenul clinic şi alte teste diagnostice (radiografia toracică, dozarea gazelor sanguine)

• evaluarea unei boli pulmonare cunoscute

• evaluarea în timp a funcţiei pulmonare

• evaluarea tratamentului administrat în afecţiuni asociate cu tulburarea funcţiei pulmonare

• evaluarea efectelor noxelor profesionale sau de mediu (screeningul indivizilor cu risc de a dezvolta boli pulmonare)

• evaluarea riscului unor intervenţii chirurgicale, ce afectează funcţia pulmonară

• evaluarea stării sănătăţii generale, înaintea începerii programelor ce implică activitate fizică intensă

• monitorizarea efectelor adverse ale anumitor medicamente asociate cu toxicitate pulmonară

Contraindicaţii

Manevrele de inspir şi expir forţat, necesare pentru efectuarea spirometriei duc la creşterea presiunilor intracraniene, intratoracice şi intraabdominale, aşadar există unele contraindicaţii de care medicul va trebui să ţină cont: • hemoptizia • pneumotoraxul • boli cardio-vasculare instabile (infract miocardic recent, hipertensiune necontrolată, tromboembolism pulmonar recent) • anevrisme (cerebrale, aortice) • intervenţii chirurgicale oftalmologice recente • intervenţii chirurgicale abdominale sau toracice recente • afecţiuni acute care pot afecta corectitudinea efectuării testului: voma, greaţă, leşin

Pregătirea dinaintea procedurii

Înaintea efectuării testului, trebuie evitate: • consumul de alcool, cu 4 ore înainte • mesele grele, cu 2 ore înainte • fumatul, cu o oră înainte • exerciţii fizice intense, cu 30 de minute înainte Pacientul va purta o îmbrăcăminte lejeră, confortabilă, va fi relaxat şi va merge la toaletă înaintea testului. De asemenea, din punct de vedere clinic, pacientul trebuie să fie stabil şi să nu prezinte infecţii ale tractului respirator. În cazul testelor de reversibilitate, administrarea bronhodilatatoarelor va fi oprită înainte de test, astfel: • beta2 agonişti inhalatori cu durată scurtă de acţiune, cu 2-4 ore • anticolinergice inhalatoare cu durată scurtă de acţiune, cu 4-6 ore • beta2 agonişti orali sau inhalatori cu durată lungă de acţiune, cu 12-24 ore • anticolinergice inhalatoare cu durată lungă de acţiune, cu 24-36 ore • teofilina, cu 12 ore • teofilina SR (sustained release – cu eliberare prelungită), cu 24 ore Calibrarea aparatului Este necesară pentru asigurarea acurateţei înregistrării debitelor pulmonare, şi se va face înaintea practicării fiecărei spirometrii. Spirometrul transportat dintr-o locaţie în alta, expus la schimbările de temperatură, va trebui recalibrat înainte de folosire! Calibrarea spirometrului se va face cu o siringă de 3 L, care ajuta la validarea acurateţei aparatului. O alternativă în scopul controlării performanţelor spirometrului este testarea regulată pe un individ sănătos.

Efectuarea spirometriei

Se va măsura înălţimea pacientului în poziţie ortostatică. Dacă pacientul nu poate sta în ortostatism sau are deformări ale coloanei vertebrale, înălţimea acestuia va fi aproximată după măsurarea anvergurii. Protezele dentare vor fi scoase, deoarece exista pericolul înecării şi perturbării testului. Pentru evitarea infecţiilor prin folosirea spirometrului, se folosesc filtre de unică folosinţă şi piese bucale. Se vor introduce datele pacientului în calculator, după care se va efectua procedura în sine. Dacă pacientul este de altă rasă (nu alb-caucazian), se vor face ajustările necesare (majoritatea spirometrelor sunt concepute pentru efectuarea acestor modificări, atunci când e cazul). Pacientul va sta aşezat pe un scaun, cu spatele drept şi cu capul în extensie. Se va evita aplecarea capului înainte, deoarece această pozi- ţie îngustează căile aeriene superioare. Spirometria reprezintă o investigaţie paraclinică de mare acurateţe şi cu valoare predictivă, utilizată în scopul diagnosticării şi clasificării afecţiunii care produce alterarea funcţiei pulmonare. Bolile pulmonare obstructive pot fi uşor diagnosticate cu ajutorul spirometriei, în timp ce diagnosticul afecţiunilor restrictive se face după corelarea mai multor teste de func- ţionalitate pulmonară, cum sunt pletismografia, metoda diluţiei heliulului sau tehnica respiraţiei unice cu azot.

Scrie-ne opinia ta

Adresa dvs. de e-mail nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *