În cele mai multe cazuri, durerea cronica începe cu un traumatism acut sau este cauzatǎ de o boală. În cazul în care durerea dureazǎ mai mult de șase luni, aceasta este consideratǎ durere cronica. Uneori , durerea cronicǎ cauzeazǎ ulterior complicații. Un sindrom de durere cronicǎ ajunge sǎ fie o combinație dintre durerea cronicǎ și complicațiile secundare care fac durerea inițială mai acutǎ.
Durerea cronicǎ produce un cerc vicios: aceasta cauzeazǎ complicații secundare, ulterior ȋnrǎutǎțesc durerea cronica inițialǎ. Durerea cronicǎ poate duce la dezvoltarea unor probleme comune de-a lungul timpului. De exemplu, mulți oameni au tendința de a avea probleme cu somnul din cauza durerii. După un timp, aceștia sunt atât de obosiți ȋncȃt ȋncep sǎ fie nervoși ȋn mod constant. De asemenea, ȋn cazul ȋn care apare și pierderea locului de muncă, stresul este cel care poate face ca pacientul sǎ sufere si de insomnie. Durerea cronicǎ poate afecta , de asemenea, rolurile pacintului în familie, acesta nu mai poate face anumite treburi ȋn casǎ, iar ca rezultat, mulți oameni se luptă cu vinovăția. Pacienții care trǎiesc cu durere cronicǎ au tendinta de a experimenta frică, iritabilitate, anxietate și depresie.
Stresul poate face durerea și mai acutǎ deoarece aceasta afecteazǎ sistemul nervos. Când stresul afectează sistemul nervos, făcându-l mai reactiv, impulsul dureros ajunge la creier într-un mod amplificat. Deci, stresul aduce mai multă durere cronicǎ.
Durerea cronicǎ poate fi: de cap, dureri de spate, dureri cauzate de cancer, sau dureri cauzate de artritǎ. Alte tulburari de durere provin de la nevralgii și neuropatii care afectează nervii la nivelul ȋntregului corp.
Diagnosticarea durerii cronice
Diagnosticul se bazează adesea pe următoarele :
• Pacientul simte durere cronicǎ, mai mult de șase luni
• Simptomele nu se amelioreaza cu tratamentul standard
• Pacientul a cerut mai multe opinii medicale
Diagnosticul diferențial
Existǎ și alte boli care pot cauza dureri difuze musculo-scheletice, inclusiv :
Poliartrita reumatoidǎ
Spondilita anchilozantǎ,
Sindromul Reiter;
Vasculita;
Polimiozita, dermatomiozita;
Polimialgia reumatică;
Osteomalacia;
Sindromul de oboseala cronicǎ;
Fibromialgie;
Hipertiroidism;
Hipotiroidism;
Neoplasmul;
Scleroza multiplǎ.
Tratamentul durerii cronice
Managementul durerii croniice trebuie să fie adaptat pentru fiecare pacient în parte, ȋn funcție de cauza care a dus la apariția durerii. Tratamentul nu ar trebui să vizeze doar ameliorarea durerii, dar și să se concentreze pe restabilirea funcției normale ( invaliditate minimă ) dar și pe prevenirea recidivei.
Medicul poate recomanda diferite terapii, ȋn funcție de problemele pacientului dar și tratamente pentru a ameliora complicațiile:
Antidepresive : atȃt cele triciclice și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ( SSRI) s-au dovedit a fi eficiente.
Tizanidina – care inhibă activitatea sistemului nervos central. Este utililizatǎ în mod normal pentru spasme asociate cu scleroza multiplă sau cu leziuni ale coloanei vertebrale.
Analgezice simple și compuse – pe termen lung utilizarea excesivă a tuturor analgezicelor trebuie evitată din cauza riscului de dependență. Un studiu a indicat cǎ șansele de recuperare au fost de aproape patru ori mai mari ȋn randul persoanelor care nu utilizează opioide, comparativ cu persoanele care folosesc opioide.
Stimularea electrica transcutanata nervoase ( TENS )
Fizioterapie și terapie ocupațională – terapia de agrement poate ajuta pacientul cu durere cronicǎ sǎ ia parte la activitǎți plǎcute, care ajutǎ la scaderea durerii.
Psihoterapie – comportamentala și cognitivǎ
Intervenții la nivelul coloanei vertebrale, de exemplu injecții epidurale pentru durerile de spate cronice.
