In fişa de identificare a factorilor de risc profesional pentru un loc de muncă se regăseşte „efortul fizic” (musculo-osteo-articular), clasificat în mic, mediu, mare, foarte mare, care caracterizează intensitatea activităţii profesionale, completat cu detalii de poziţie şi postură, gesturi profesionale, cu o corelare pe segmentele aparatului locomotor, grupe musculare, articulaţii coloană vertebrală şi membre superioare şi inferioare, care pot fi solicitate peste capacitatea fiziologică a lucrătorului. În egală măsură, practicarea exerciţiilor fizice incluse în termenul generic de „fitness”, fie în timpul pauzelor de lucru sau în timpul alocat refacerii zilnice/săptămânale, stabilite de medicul de medicina muncii în cadrul programului de promovare a sănătăţii spre prevenirea accidentelor de muncă şi a patologiei profesionale osteo-musculo-articulare, creează starea de lucrător antrenat cu o capacitate de muncă adaptată sarcinilor stabilite de angajator.
Recomandarea medicală rezonabilă, ca o soluţie de echilibru, între practica medicală curentă reprezentată de sintagma „evitare a eforturilor fizice mari; nu manipulează greutăţi peste… kg” (în documentul de externare din spital sau în fişa de aptitudine) şi designul unui program de promovare cu etape de antrenament, curent întâlnit ca „program de fitness – stadiu I sau II” (în fişele de aptitudine), sau indicarea unui program de recuperare după o suprasolicitare cu consecinţe patologice tratate medical sau chirurgical, relevă expertiza medicului de medicina muncii, cu atât mai mult cu cât indicatorii demografici şi cei ocupaţionali reflectă îmbătrânirea constantă a forţei de muncă.
Consiliere garantata si gratuita in cadrul contractului de medicina muncii
