HABITUS
Aspectul general al corpului uman, considerat ca expresie exterioară a stării de sănătate sau de boală a unui subiect. Există, evident, un habitus fiziologic şi numeroase habitusuri morbide.
HAEMOPHILUS
Gen de bacterii gramnegative care se dezvoltă pe mediu de cultură cu sânge proaspăt, incluzând: Haemophilus aegypticus, cauza conjunctivitei contagioase; Haemophilus ducreyi, agent etiologic al ulcerului genital moale; Haemophilus duplex determină blefaro-conjunctivită; Haemophilus influenzae (Koch-Weeks sau Pfeiffer) face parte din flora normală a nazofaringelui, dar poate cauza influenza epidemică, iar la copil meningită bacteriană şi epiglotită acută potenţial fatală; Haemophilus vaginalis, asociat uneori în vaginite.
HALENA
Denumire dată aerului care iese din plămâni în timpul expiraţiei.
HALITOZA
Miros neplăcut al halenei, a cărui origine este la nivelul cavităţii bucale.
HALLUX RIGIDUS
Rigiditate a halucelui însoţită de dureri la mers, din cauza unei artroze primitive metatarso-falangiene.
HALLUX VALGUS
Deformare caracterizată prin devierea laterală a halucelui. Poate antrena o subluxaţie a articulaţiei metatarsofalangiene, care este de obicei hipertrofiată.
HALLUX VARUS
Deviere mediană a haiucelui, de origine congenitală sau câştigată. Halucele este deplasat înăuntru, formând cu al doilea deget al piciorului un unghi de 75-90.
HALOFIL
1) Care prezintă afinitate pentru halogeni. 2) Care se dezvoltă în mediu salin.
HALOGEN
Nume generic pentru elementele grupei a Vll-a din sistemul periodic: fluor, clor, brom, iod şi astatiniu. Halogenul formează acizi prin combinarea cu hidrogenul şi săruri prin combinare cu metalele. Sărurile sunt denumite în funcţie de halogenul conţinut: fluoruri, cloruri, bromuri, ioduri. O serie dintre aceste săruri, ca şi halogenul, prezintă importanţă în fiziologie, patologie sau uneori ca medicamente.
